Interviul a fost luat Ralucai, proprietarul "Casei cu cadouri" (dupa cum ea s-a recomandat), si a fost transformat intr-o mica povestioara despre handmade, pasiune, cadouri frumoase, cercei, panglici, caciuli transformate in gentute.
Suntem mai multe persoane la “Casa cu cadouri”, eu şi sora-mea, uneori diverse prietene invitate sã expuna, chiar şi bunica a fost cooptatã în echipã.
Mã numesc Raluca, am absolvit Facultatea de Psihologie,
Ocupaţia: redactor de articole.
Locuiesc în Timişoara.
In timpul liber, când ma rup de scris şi de calculator, mã relaxez lucrând ceva. Fiind şi moderator al grupului de reutilizare ecologicã “Freecycle Timişoara”, promovez de câte ori am ocazia reutilizarea creativã a resurselor.
Cum am devenit artizan? Încetul cu încetul, dupã ce mi-am dat seama cã prefer sã fac obiecte pe gustul meu, decât sã caut prin magazine şi sa nu gasesc. Si când mi-am dat seama ca aş avea ceva nou de spus, la care alţii nu s-au gândit încã. Mã ocup de mulţi ani cu "meşteritul", dar îmi vând produsele doar de 2 ani.
Am început sa manufacturez diverse obiecte decorative şi accesorii, folosind ce aveam la îndemânã prin casa şi m-a incurajat sã le fac publice şi apariţia site-ului Breslo. Lucrez şi pe baza de comenzi, dar de obicei ceea ce iese din mâinile mele merge în magazinul gãzduit de Breslo. Partea mea preferatã este sã dau un nume şi o poveste lucrurilor fãcute.
Prefer obiectele fãcute din materiale reciclate, cãrora nu le mai da nimeni nicio şansã, dar care pânã la urmã ajung sã fie ca nişte “Cenuşarese transformate în prinţese”. Îmi mai plac obiectele multifunctionale- o gentuta care se transforma in caciula, boleroul care devine sal- aici o sa-ti trimit poze.
Materiale preferate: textilele. Mai ales cele cu o texturã prietenoasã: fie netede, ca mãtasea, fie catifelate.
Sora mea mai micã este pictoriţa talentatã ce decoreaza genţile, cerceii, maştile decorative de la “Casa cu Cadouri”, sub pseudonimul ParadiseKriss.
Când am idei pe care nu le pot pune în practicã, apelez la bunica- ea a tricotat fularul lanţ, tunica "Numele trandafirului", "bluza neascultãtoare" şi altele :) - pe acestea le comercializam sub brandul "handmade by mamaione" :))
Pentru ca lucrez cand am chef şi inspiraţie, aproape niciodatã nu mi-e greu sa fac ceva. Uneori am comenzi care mã provoaca sã gãsesc soluţii, sã aplic metode pe care nu le-am mai încercat. O comanda mai mare din decembrie solicita 20 de pungi de ambalaje identice- le-am fãcut manual, bineînţeles. Mi-am dat atunci seama ca cel mai greu pentru mine e sa repet acelaşi lucru de mai multe ori :)
/>
Artizanatul este o metodã de relaxare, un hobby şi devine tot mai mult o micã afacere în ultimul timp. Deocamdatã mã mândresc cã sunt proprietarul “Casei cu cadouri”, mai mult ca spaţiu virtual de creaţie şi mai puţin ca business.
Obiecte purtate de mine am vazut frecvent, pentru cã aveam prietene care îmi solicitau tot felul de idei ingenioase şi le puneam cu drag în aplicare. Când un obiect pleacã de la mine, nu-l mai consider al meu, ci al persoanei respective, dar îmi creşte stima de sine când îl vãd purtat sau când primesc o comandã nouã. Imediat se aprinde entuziasmul!
SFAT pentru artizani: creativitatea şi plãcerea de a lucra sunt esenţiale, restul (graba de a vinde, de a caştiga ceva) sunt consecinţe, nu scopuri în sine. Altfel e doar un lucru manual ca multe altele, nu are puterea sa se faca dorit.
Calitãţile unui artizan: pasiune pentru ce face, pricepere (asta se învaţã şi se exerseaza continuu), nonconformism! Si curaj de-a se rupe de mediocru, de banal.
şi aici ajung la altã intrebare: da, cred ca se poate ajunge uşor la kitsch - chiar dacã un obiect e facut manual, asta nu-i garanteaza unicitatea şi frumuseţea. Am vãzut multe imitaţii dupã produse ale unor designeri, imitaţii dupã alţi artizani, multe nereuşite, fãcute în grabã, de mântuialã, fãrã chef...Si atunci degeaba e fãcut manual, dacã îi lipsesc alte calitãţi. Dacã vad un obiect care aş jura ca e “Made in China”, ca si design, materiale sau executie, si mi se spune : "dar e facut manual...", mã intristez. Unde e creativitatea, unde e nebunia sşi entuziasmul?
Motto-ul Casei cu cadouri: Ce-i al tau e pus deoparte!
Motto-ul meu: Eşti ceea ce alegi sã fii
Sincer, îmi doresc sã transform aceastã ocupaţie într-o meserie serioasã, în prezent mã educ în acest sens, încerc sã invãţ de la alţii care deja sunt la alt nivel. Eu fiind în principal scriitoare (şi în curând mãmicã), trebuie sã-mi prioritizez bine timpul. Aşa cã nu am un termen fixat. Oricum, voi continua sã îmi promovez echipa, pe sora mea şi prietenele care mai sunt invitate sã expunã la noi, chiar şi când eu nu voi mai ţine pasul cu producerea efectivã de obiecte.
Proiectul de viitor este sa transform “Casa cu cadouri” într-o marcã recunoscutã, unde oamenii sã ştie cã pot gãsi nu doar produse deosebite, lucrate pe gusturile si cererile lor, dar si consiliere. Acest segment plãnuiesc sã-l dezvolt mai bine în cursul acestui an- oferta de servicii personalizate, ce care momentan beneficiazã mai mult prietenii şi cunostintele noastre.
Nu cred ca majoritatea apreciazã valoarea unui produs handmade de calitate, pentru ca se uita in primul rand la pret, obisnuiti cu preturile produselor de serie si mai putin iau in calcul orele de munca, imaginatia implicata in crearea lui si unicitatea unui produs manual de calitate (adica nu unul "de serie", pe care il poti gasi simultan la mai multi artizani). Sunt sigura ca inca 2-3 ani vor aduce un alt statut obiectelor lucrate manual. Acum un an nu se vorbea nici despre handmade, nici despre fairtrade, dar incep sa fie cunoscute si cautate.
Multumesc Raluca, enjoy being a mom!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu