marți, 30 martie 2010



duminică, 28 martie 2010

vineri, 19 martie 2010

REVISTA ARTe

sâmbătă, 6 martie 2010

Genti cu stil....




Dupa ce am citit pe site-ul Silviei detaliile pe care ea le prezinta despre statutul ei de artizan, despre pasiunea pe care o are pentru gentute mari si mici, m-am gandit ca trebuie neaparat sa-i iau interviul. M-a convins ultima fraza: "Îmi plac genţile. Mici, mari, enorme chiar, colorate sau pestriţe, cu mărgele, fără mărgele, negre, pătrate, cu paiete sau fără, genţi-fantezie, genţi-sac, genţi-geamantan, genţi-sacoşă, genţi ieftine, genţi scumpe, genţi ciudate, genţi simple, genţi în care pot să îmi car toată viaţa. Orice formă, culoare sau mărime. Important este să fie genţi." ca Silvia Timofte, este un artizan in adevaratul sens al cuvantului, punand pasiune in tot ceea ce creeaza.


Mona-SilVia Timofte, 28 de ani
Ultimele studii absolvite şi tare nerelevante pentru ceea ce fac – Institutul Bancar Roman, Facultatea de Management Financiar
Site-ul : www.gentilesilviei.com



1. De ce ai ales sa devii creator de genţi, de broşe? Ce te-a determinat?

Nu cred ca mi-aş spune „creator”, e un termen mult prea puternic pentru ceea ce fac eu. Mã face mai bucuroasã eticheta de „artizan”.
De ales, cred ca m-au ales ele pe mine şi nu eu pe ele. Genţile m-au fascinat dintotdeauna, mai orice fãceam avea cumva legãturã cu ele, aşa cã alegerea a fost naturalã.

Terminasem facultatea, iar gândul ca aş fi putut sa imi petrec fiecare zi de munca intr-un birou, în fata unui calculator, ma ingrozea. Atunci am inceput sa ma gandesc ca îmi pot transforma pasiunea in meserie. E destul de greu cand pornesti la drum de unul singur, dar e un pas foarte frumos atunci cand ai sansa sa il faci. Era 2007.
„Gentile SilViei” mi-a folosit drept carte de vizita pentru alte proiecte şi mi-a oferit oportunitatea de a cunoaste foarte multi oameni interesanti.
De la mijlocul anului trecut nu am mai avut atat de mult timp sa ma ocup de Gentile SilViei „cu norma intreaga”, am traversat o perioada mai grea şi micul meu proiect handmade a avut mult de suferit. Sper insa ca, odata cu venirea primaverii, o sa reusesc sa ma intorc din nou la Gentile SilViei şi sa aduc idei noi.

2. Ce modele îţi sunt cele mai dragi şi de ce?
Nu cred sa am un anumit model preferat. Cel putin nu in ceea ce priveste forma, designul.
As putea sa spun insa ca îmi plac cel mai mult acele genti in care mi se da sansa sa folosesc cat mai multa culoare. Gentile cu care am sansa sa ma ascund de alb şi negru şi sa ma joc cu culori puternice. Sunt cateva genti cu fluturi galbeni, verzi, roz, mov pe care le iubesc foarte mult tocmai pentru ca nu „s-au speriat” de culori.







3. Care este impresia pe care o ai atunci când vezi un strãin pe stradã purtându-ţi creaţiile?

Trebuie sa recunosc ca nu am fost pusa in aceasta situatie foarte des.  Dar au fost cu atat mai frumoase şi mai pretioase acele ocazii in care mi-am vazut o geanta la bratul cuiva necunoscut, tocmai pentru ca au fost mai rare.
Eu ma simt foarte mandra cand vad ca un necunoscut alege sa poarte ceva ce am facut eu. Este, pana la urma,cel mai frumos compliment pe care poate sa il faca cineva unui artizan, unui artist.




4. In ce materiale îţi place cel mai des sã lucrezi?

Prefer materialele din fibre naturale, in special din amestecuri de bumbac cu in si canepa. Sunt materiale care seamana foarte mult cu panza care se intinde pe sasiuri pentru tablouri. Sunt fibre rezistente şi extrem de versatile, perfecte pentru a picta sau broda pe ele. Iar majoritatea acestor materiale se mai produc inca in Romania, in comparatie cu alte fibre textile importate din Turcia, Taiwan, Siria, şi e bine din cand in cand sa cumparam produse autohtone şi sa incurajam producatorii locali. Pana la urma şi noi, cei care facem handmade, suntem tot „mici intreprinzatori locali”.







5. Este handmade-ul o meserie de succes?


Cred ca poate sa fie o meserie de succes. Dar trebuie sa fii dispus sa depui mult efort, sa muncesti mult mai mult decat muncesc altii, sa sacrifici nopti şi ore de somn pretioase şi sa accepti ca nu toti vor intelege ceea ce faci.

6. Am vãzut ca eşti unul dintre organizatorii târgului de handmade de la Atelier 35, vorbeşte-ne puţin despre acest eveniment.


Targul de la Atelier 35, fair 4 art, e primul eveniment dintr-o serie de evenimente organizate pentru a strange fonduri pentru deschiderea unei biblioteci de arta contemporana in cadrul galeriei Atelier 35. Este un targ al artistilor şi artizanilor pentru sustinerea altor artisit.

De organizarea targului se ocupa sora mea, eu sunt ajutorul de pe margine, ma ocup mai mult de partea de design şi grafica. Ce este diferit la acest targ este ca toti banii stransi, taxele participantilor, incasarile din bilete, vor fi donati bibliotecii. Cei care au ales sa participe stiu ca targul acesta nu este o ocazie de imbogatire, nici pentru noi ca organizatori, nici pentru ei ca participanti, ci o ocazie de a sustine un proiect in care cred. Devin astfel ceea ce in muzeele şi galeriile lumii se numeste „patrons of the art”.
Pentru cei care vor sa stie mai mult, pot accesa http://campaniaartaffair.wordpress.com.

7. Câte genţi din cele realizate de cãtre tine porţi?

Am vreo 3-4 genti de-ale mele pe care le port destul de des, m-am atasat de ele şi nu am mai putut sa le dau.
Cea pe care o indragesc cel mai mult este prima geanta pe care am lucrat-o, este geanta pe care mi-am facut „ucenicia”, o desaga colorata cu care merg in fiecare an lamare. E un memento al verii in care am nascocit „Gentile SilViei”.







8. Pe cine ai vrea sã vezi purtându-ţi creaţiile, mã refer la un personaj cu notorietate?


Uite ca la acest lucru nu m-am gandit niciodata. Hmm…destul de greu. Sunt tentata sa spun ca nu conteaza, atat timp cat este cineva care se bucura de geanta şi o gaseste folositoare.
Altfel, primul nume care îmi trece prin cap este Mihaela Radulescu.

9. Handmade-ul crezi cã se adreseazã doar unei anumite categorii de vârstã?


Nu, nu cred ca handmade-ul este in vreun fel „restrictionat la consum” doar in cadrul unei anumite categorii de varsta. E adevarat ca pe la targuri, cand ai ocazia sa iti vezi o mare parte din clientela pe viu, dai ochii cu persoane tinere, care au o mentalitate mai aerisita şi care apreciaza tot ceea ce e lucrat de mana.
Dar experienta mi-a aratat ca nu e prea bine sa ai prejudecati şi de-a lungul timpului am intalnit destule doamne mai in varsta care mi-au infirmat aceasta idee preconceputa, fiind cliente handmade mai fidele decat persoanele tinere.
E mai greu sa convingi pe cineva trecut de o anumita varsta sa cumpere handmade, dar odata convinsa, aceea persoana iti va ramane clienta.

10. Cum alegi subiectul pe care vrei sã îl imprimi pe o geantã?

Pe care vreau sa il pictez? Hmm, depinde de inspiratie, de ce am chef in momentul respectiv şi de ce isi doreste clienta. Daca ar fi dupa capul meu as picta fluturi şi flori mai mereu, pentru ca asa am libertatea de a ma juca cu culori cat mai vesele  şi pentru ca inca mai copilaresc, inca mai visez sa fiu printesa şi ce s-ar face o printesa fara fluturi şi flori?!

11. De ce ai ales genţile şi nu alte accesorii?


Intrebarea asta se leaga foarte bine de prima intrebare a acestui interviu.
Le-am ales pentru ca la ele ma pricepeam cel mai bine. Cand a venit momentul sa fac alegerea şi m-am uitat in jurul meu, am vazut ca sunt inconjurata de carti despre genti, de o colectie de genti considerabila (atunci erau doar 100, acum sunt vreo 300 şi ceva) şi de o inclinatie dubioasa de a cumpara numai posete cand faceam cumparaturi in loc sa îmi cumpar haine sau pantofi. Prin comparatie, cerceii, colierele, brosele, erau minoritare şi nu prea au avut nici un cuvant de spus. Cu toate ca acum, din cand in cand, ca sa mai variez, ma mai distrez şi cu o margica, doua.



12. Crezi cã munca pe care o depune un artizan în handmade este apreciatã la reala valoare?

Din pacate, nu intotdeauna. Sunt multe persoane care, neavand niciodata contact direct cu lucrul de mana, nu inteleg cat efort şi cata migala este necesara pentru a face o geanta, o brosa, o fusta, o pereche de cercei pornind de la zero. Vad doar produsul finit şi pentru ei concluzia este destul de simpla şi simplista in acelasi timp, li se pare mai usor ceea ce facem noi, decat ceea ce este facut intr-o fabrica. De aceea, de multe ori, ii auzi exclamand „Pai asta puteam sa o fac şi eu!”.
Partea optimista in aceasta poveste e ca, atunci cand incearca sa faca ceva, isi dau seama ca handmade-ul e mai mult decat o joaca şi ca necesita rabdare, dexteritate, multa munca şi multa pasiune.

Multumesc Silvia si ma bucur ca a fost un succes evenimentul de la Atelier 35!

luni, 1 martie 2010

Alina Predescu in revista ARTe



Cum am promis Alina Predescu si produsele ei handmade au aparut in revista ARTe, nr 4, pe care o puteti gasi la linkul: http://www.initiativedurabile.ro/arte_n4.pdf